În cadrul proiectului Treasure of Timișoara vrem să aducem în atenția publicului câte 10 locații din 3 cartiere timișorene. Aceste locații, în total 30, vor fi prezentate atât pe acest site, prin materiale offline de prezentare, cât și prin intermediul metodei interactive Treasure Hunt (evenimente care s-au desfășurat în septembrie și octombrie).
Mai jos, puteți descoperi informații precum amplasare, ani relevanți, descriere și imagini despre cele zece locații vizate din cartierul Iosefin. După încheierea activităților de tip Treasure Hunt, vom afișa și o hartă interactivă cu cele 10 locații și informațiile despre ele.
Turnul de apă din Iosefin
Adresă: str. Gheorghe Bariţiu nr. 3
Ani construcție: 1913–1914
Este situat aproape de Canalul Bega, proiectul fiind semnat de proiectanţii: János Lenarduzzi, Richard Sabatich şi contrasemnat de Stan Vidrighin.
Aprovizionarea cu apă potabilă a constituit întotdeauna o problemă majoră a Timişoarei. Într-o descriere din anul 1551 se vorbeşte despre o fântână adâncă amplasată în incinta castelului. Săpăturile arheologice din curtea castelului din anul 2009 au descoperit un puţ, dar nu există, încă, date sigure că este vorba despre aceeași fântână.
La Timişoara se realizează în 1732 „o maşină hidraulică” pe o insulă a Begăi. Aici se pompa apă din Bega, trecută printr-un filtru pe bază de rumeguş din lemn, acest sistem aprovizionând cetatea cu apă.
În timpul asediului din anul 1849 turnul de apă este distrus, iar aprovizionarea cu apă continuă să se realizeze numai cu fântâni. Abia după renunţarea la caracterul de fortăreaţă militară al cetăţii s-a pus problema realizării unui sistem „modern” de aprovizionare cu apă.
Sinagoga din iosefin
Adresă: Bd. Iuliu Maniu nr. 55
An inaugurare: 1895
Sinagoga din Iosefin a fost inaugurată în de primarul Carol Telbisz. Având dimensiuni mai modeste, ea a deservit în trecut credincioșilor ritului evreiesc ortodox. Construită după planurile arhitectului Karl Hart în stil eclectic cu ornamente maure, neoromanice şi neogotice, locașul de cult are dimensiuni modeste în comparație cu celelalte două mari sinagogi. În curtea acesteia funcționau o grădiniță, o baie rituală şi un abator ritual.
Școala primară, înființată în anul 1918, s-a mutat 10 ani mai târziu într-un sediu nou, în capătul curții. Placa de marmură din interiorul sinagogii comemorează construirea şcolii, în 1928, cinstind numele celor care au contribuit: prim rabinul Bernhard Schück, preşedintele comunității Iacob Rothbart, arhitecții Arnold Merbl, Iacob Klein şi alții. Clădirea e despărțită acum de curtea sinagogii printr-un zid.
Este singurul edificiu care funcționează şi astăzi ca sinagogă.
Palatul Ancora
Adresă: General Dragalina 24, 25, 25A
An autorizație de locuire: 1895
Palatul Ancora e cunoscut și ca Palatul Aladár Kudelich, întregul complex fiind construit sub supravegherea arhitectului Martin Gemeinhardt întreg în mai puţin de un an. Acesta reprezintă unul dintre edificiile marcante ale arhitecturii anilor 1900 de la Timişoara. Limbajul plastic corespunzător sitului perioadei respective simplificat utilizează şi decoraţie neogotică. Turnul care marchează pregnant colţul clădirii este inspirat de silueta turnurilor medievale gotice.
Ancora montată pe turn, îndreptată spre canalul navigabil Bega, amintind de activitatea nautică, cândva intensă, de pe râu. De fapt acest semn de casă este rezultatul unei confuzii lingvistice: parcela s-a numit cândva „La Ogorul Verde” (Zum Grünen Anger). Pentru că nu s-a mai ştiut în anul 1900 ce înseamnă „Anger”, pronunţat în grai timişorean „Anker”, s-a crezut că este vorba despre „Anker”, adică „ancoră” în vorbirea germană curentă, iar edificiul a primit ca „semn de casă” o ancoră, care se păstrează în denumirea palatului şi în prezent.
Biserica Catolica din Iosefin
Biserica Catolica din Iosefin
Poziționare: Bd. Regele Carol I colţ cu Bd. General Dragalina
Anii constructiei: între anii 1774-1775.
În timpul asediului din 1849 a fost avariată și ulterior restaurată. Fleşa turnului s-a construit în 1889. De asemenea, biserica a fost restaurată în 1985. Aceasta a început a fi ridicată la un an după ce cartierul, care avea pe atunci locuitori germani, a primit denumirea de Iosefin. Ea prezintă trăsăturile caracteristice barocului matur cu unele detalii rococo. Clădirea domina construcţiile din împrejurimi atâta vreme cât Iosefinul a avut un aspect rural.
După ce Iosefinul a început să se dezvolte rapid după conectarea Timişoarei la sistemul feroviar central-european, turnul baroc al bisericii părea prea scund. De aceea în 1889 a fost construită fleşa ascuţită a turnului, care există şi astăzi, şi care dă edificiului o svelteţe neobişnuită pentru compoziţiile baroce. Vreme îndelungată ceasul din turnul acestei biserici a fost singurul ceas public din Iosefin, într-o vreme în care, oamenii simpli nu îşi puteau permite să-şi cumpere un ceas.
Palatul Societății de Hidroameliorări Timiș-Bega
Astăzi ADMINISTRAȚIA BAZINALĂ DE APĂ BANAT
Locație: Bd. 16 Decembrie 1989 nr.2
Anul supraetajării: 1911
Încă de pe pod se remarcă cele două clădiri monumentale, care marchează intrarea în cartierele Iosefin (dreapta) şi Elisabetin (stânga): Palatul Societatii de Hidroameliorari Timiș-Bega (Sediul Administrației Bazinale de Apă Banat, numit și Palatul Apelor) şi a palatului Franz Marschall.
În cazul Palatului Societăţii de Hidroameliorări Timiş-Bega, compoziţia clădirii este dominată de volumul impunător, rezolvat în forma unui turn-cupolă monumental, al acoperişului traveei centrale, travee având la parter intrarea în clădire, orientată spre pod. Arhitectura clădirii corespunde stilului anilor 1900, curentul szeceszió eclectic – utilizând elemente neobaroce şi ale ordinului ionic clasic.
Arhitectul clădirii a fost Lipot Baumhorn, iar constructorul Karl Hart. La supraetajarea din 1911 arhitectul a fost Arthur Tunner. Ultima renovare a avut loc în 2018.
Podul Metalic (Podul de Fier)
Locație: Str. Ady Endre – Str. Andrei Mureşanu
Anul montării: 1871
Inițial a fost montat în locul actualului pod Traian între Cetate şi Iosefin-Elisabetin, demontat în 1915 şi remontat în 1916 pe actualul amplasament.
Datorită numeroaselor braţe de apă existente până după anul 1900, Timişoara era şi „un oraş al podurilor”. Până în anii 1970 podurile timişorene erau executate din lemn. Abia atunci cele mai importante au fost reconstruite pe bază de structuri metalice. Înainte de regularizarea Begăi în Fabric între anii 1907–1910, existau în Timişoara 71 de poduri.
„Podul de Fier” este tipic pentru podurile timişorene din perioada 1870 – 1910. Legenda povesteşte că acest pod ar fi fost proiectat de către celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel. Acesta ar fi calculat greşit înălţimea podului, de aceea nu permite circulația vehiculelor. În realitate podul a funcționat şi pentru vehicule timp de 44 de ani, pe vechiul amplasament, dar a fost montat deliberat ca pod pietonal, pe baze supraînălţate, pentru a permite navelor să treacă pe dedesubt.
Fostul Hotel Splendid
Locație: Bd. General Dragalina 29
Anul autorizației de construcție: 1911
Edificiul, care mai este cunoscut și ca Palatul Gemeinhardt, a fost proiectat şi a aparţinut faimosului arhitect Martin Gemeinhardt. Expresia plastică a clădirii corespunde fazei cele mai evoluate a stilului anilor 1900. Elementele de decor simplificate anunţă deja arhitectura „stilului modern internaţional” de după Primul Război Mondial. Colţul clădirii este marcat de un mic turn de acoperiş.
La logiile de la etajul II arhitectul utilizează „motivul” de limbaj plastic numit „Serliana”, unde partea centrală a logiei este acoperită cu un arc sprijinit de două coloane. Lateral, de-o parte şi de cealaltă a deschiderii acoperite cu arcul sunt două deschideri mai mici, acoperite cu câte o grindă dreaptă.
Biserica Surorilor de Notre Dame
Locație: bd. General Dragalina 4
Anul inaugurării bisericii: 1894
Construcţia Complexului Surorile Notre Dame a avut loc în următoarele etape: școala 1881, a doua clădire a şcolii a primit autorizația de construcție în 05.05.1892, biserica a primit autorizația construcție în 12.05.1893, terminată 1894, clădirea şcolii de lângă biserică în 1894, diferite adăugiri până în anii 1960 lucrările anterioare anului 1900 conduse în mare parte de Eduard Reiter.
Biserica cu două turnuri a fost construită în stil eclectic istoricist cu elemente neoromanice. Clădirea cu două etaje din vecinătatea bisericii corespunde aceluiaşi stil, având însă alături de elementele neoromanice şi elemente neogotice. Construcția mai veche, amplasată în spatele unei curţi de onoare, a fost tratată în stil eclectic istoricist. La corpul principal, cu intrarea, parterul tratat cu bosaje puternice, serveşte din punct de vedere plastic ca o bază pentru etaj, nivelul nobil – „piano nobile”. Cele trei ferestre de la etajul I sunt încadrate de câte două semicoloane corintice.
Astăzi aici îşi desfăşoară activitatea Liceul Teoretic „DOSITEI OBRADOVICI”, cu limba de predare limba sârbă.
Casa de Cultură a Studenților Timișoara
Adresă: Bd. Regele Carol I, nr. 9, Timișoara, jud. Timiș
Din anii ’60-’70, dese sunt momentele de apogeu pentru Casa de Cultură a Studenților: mulți își aduc aminte cu nostalgie și bucurie momentele cine-clubului de la Casa Studenților, ale discotecii din anii ’70-’80, ale cenaclului literar în care se citeau texte și poezii ale dizidenților optzeciști, ale concertelor rock ale unor formații care au scris istorie: Phoenix, Celelalte Cuvinte etc.
De-a lungul timpului, a fost o casă bună pentru folclor (Doina Timișului – 1959, Mladost-1969), dansuri moderne (din 1971, Reflexul lui Marcel Botscheller), artă fotografică (1958) și literatură (Cornel Ungureanu, Marcel Tolcea, Robert Șerban, Viorel Marineasa, Eugen Bunaru și mulți alții numărându-se printre cei care și-au perfecționat drumul în literatură la cenaclul „Pavel Dan”). Teatrul a fost reprezentat mult timp de spectacolele de comedie al „Thaliei” (mai târziu, numindu-se OZN), după Revoluție fiind atrasă și mai experimentală și avangardista trupă a regretatului regizor Diogene V. Bihoi, „Thespis”.
Formațiile de rock (evident, muzica tinerilor) și-au găsit tot timpul o găzduire prietenoasă la Casa Studenților, formații ca Implant Pentru Refuz, Blazzaj, Amala, Sonatic, Phaser, Popa Șapkă, Crossroads sau Celelalte Cuvinte, atrăgând noi și noi spectatori ai evenimentelor studențești.
Biserica Ortodoxă din Iosefin
Locație: Piaţa Alexandru Mocioni 9
Autorizație de construcție: 1931
Lucrările s-au încheiat în 5 ani, construcția fiind gata 1936, totul desfășurându-se sub conducerea arhitectului Prof. Victor Vlad și constructorului Constantin Purcariu.
În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, bisericile ortodoxe române din Banat au fost construite în stilurile baroc, clasicist şi eclectic istoricist. Ele sunt de departe printre cele mai reuşite şi apreciate clădiri din Banat, din punct de vedere al plasticii arhitecturale. Din păcate, după 1919 arhitecţii au utilizat limbajul arhitecturii bizantine de la Constantinopol şi din Asia Mică, arhitectură care, în realitate nu are nimic comun cu cea tradiţională românească.
Expresia plastică a ansamblului din actuala Piaţă Mocioni este inspirată din arhitectura Sfintei Sofii de la Constantinopol, iniţial biserică, apoi moschee, actualmente muzeu, şi din cea a altor construcţii din Asia Mică. Compoziţia, dezvoltată pe orizontală, este dominată de volumul vertical, zvelt, al turnului amplasat în nord-estul ansamblului. Unii cercetători afirmă, că valoarea ansamblului constă tocmai în faptul că ne reaminteşte, că Timişoara a fost timp de 164 de ani sub stăpânire musulmană.