În cadrul proiectului Treasure of Timișoara vrem să aducem în atenția publicului câte 10 locații din 3 cartiere timișorene. Aceste locații, în total 30, vor fi prezentate atât pe acest site, prin materiale offline de prezentare, cât și prin intermediul metodei interactive Treasure Hunt (evenimente care s-au desfășurat în septembrie și octombrie).
Mai jos, puteți descoperi informații precum amplasare, ani relevanți, descriere și imagini despre cele zece locații vizate din cartierul Iosefin. După încheierea activităților de tip Treasure Hunt, vom afișa și o hartă interactivă cu cele 10 locații și informațiile despre ele.
Biserica Catolica Millennium
Locație: Piaţa Romanilor 16
Anul definitivării lucrărilor: 1901
Biserica e construită în stil eclectic istoricist, cu elemente de expresie arhitecturală neogotice şi neoromanice, dominând ţesutul urban din cartierul Fabric. Turnurile sale înalte de 65 m marchează, alături de turla Catedralei Ortodoxe Române din Cartierul Cetate, silueta oraşului, când silueta este percepută din zona înconjurătoare periurbană.
Arhitectul bisericii a fost Ludwig von Ybl, constructor Josef Kremer, pictorul altarului György Vastagh, iar orga fiind opera constructorului timişorean de orgi Leopold Wegenstein. Biserica a fost începută în anul comemorării unui mileniu de la venirea ungurilor în Câmpia Panonică, de aici şi numele bisericii.
-
- Parcul Regina Maria
Parcul Regina Maria
Locație: la intrarea dinspre Podul Decebal – Bd. 3 August 1919
Parcul „Regina Maria”, denumit iniţial Parcul Coronini, este cel mai vechi parc al Timișoarei, având ca funcțiuni: tranzitare, recreativă și sportivă. Aici se află fostul cinematograf Apollo, care a fost construit în 1909 de arhitectul Josef Ecker Jr. și reconstruit în 1955 de către arhitectul Paul Schuster.
Locul unde astăzi se întinde Parcul „Regina Maria” se afla, la începutul secolului al XIX-lea, în afara zidurilor cetății Timișoarei, pe teritoriul numit Esplanadă. Aceasta era o zonă de apărare unde nu erau permise construcții pentru a prevenirea eventualelor atacuri.
Dinspre Podul Decebal, peste drum de Palatul Neptun, se remarcă poarta de intrare în Parcul Regina Maria. Această poartă a fost proiectată în stilul anilor 1900, curentul szeceszió, şi formează un ansamblu reuşit, împreună cu Podul Decebal şi Palatul Neptun.
Două plăci, câte una pe fiecare turn al porții. Prima amintește faptul că aici a căzut primul martir al Revoluţiei Anticomuniste şi că au murit şi alţi martiri pentru libertate. Cea de-a doua placă aminteşte că Ioan Slavici şi Mihai Eminescu au fost prezenţi în acest parc.
Palatul Ştefania
Localizare: Se regăsește în Piaţa Romanilor 1 – Str. Ştefan cel Mare 2,
Construit în anii: 1909 – 1910
Compoziţia clădirii este dominată de volumele mari, jucate, ale acoperişurilor. Acestea sunt inspirate de siluetele elansate ale turnurilor medievale, mai ales de turnurile din perioada gotică. Ornamentele corespund curentelor stilului anilor 1900. Unele dintre ele au forme geometrice, pătrate, inspirate de ultimele curente, cele mai evoluate, ale stilului respectiv. Palatul a fost construit sub îndrumarea arhitectului László Székely.
Edificiul mai este denumit şi „Casa cu Maimuţe”, datorită faptului că la partea superioară a etajulul al doilea sub cornişă, sunt montate console care sprijină colonete pe care sunt amplasate alternativ statui reprezentând urşi şi gorile.
Clădită pentru ca veniturile aduse de chirii să servească „Azilului Orăşenesc”, construcţia, care adăpostea şi „Clubul Cetăţenilor” (desigur bogătaşii) din cartierul Fabric, a fost vândută în 1918 lui Rudolf Totis, directorul general de la „Industria Lânii S.A.”. Acesta a denumit edificiul „Palatul Ştefania”, în onoarea soţiei sale.
Fabrica de Bere
Locație: str. Ştefan cel Mare 28
Anul obținerii licenței de fabrică de bere: 1717
Fabrica de bere Timișoreana este prima fabrică de bere înființată pe teritoriul actual al României, în cartierul Fabric din Timișoara, în 1718. Fabrica de Bere a fost una dintre cele mai vechi unităţi de producţie înființate la Timişoara. Cel mai vechi stabiliment era amplasat în actualul Parc al Copiilor. Între anii 1744 – 1750 s-a parcelat şi ocupat locaţia actuală, cea de-a treia din lunga istorie a fabricii de bere.
Cea mai veche dintre construcţiile actuale este așa-numita „biserică turcească”. Legenda afirmă că edificiul a fost construit pe vremea turcilor, dar în realitate înainte de anul 1744 în această zonă nu existau construcţii. Clădirea apare pe planurile oraşului începând cu anul 1806 și prezintă o structură de rezistenţă formată din stâlpi și grinzi masive din lemn, tipică pentru arhitectura industrială de la începutul sec. al XIX-lea. Arcul intrării, în formă de „mâner de coş”, este o reminiscenţă a stilului baroc.
Celelalte clădiri ale ansamblului sunt „modernizări” din sec. al XIX-lea şi din sec. XX. La ultima restaurare s-a descoperit o placă de marmură albă cu inscripţia Franciscus II 1806, acesta fiind conducătorul Sfântului Imperiu Roman, imperiu desființat în 1806.
Podul Decebal
Locație: Bd. Revoluţiei din 1989 – Bd. 3 August 1919
Ani construcție: 1909 – 1910
Venind din cartierul Cetate vizitatorul traversează podul, care constituie o poartă de intrare simbolică în cartierul Fabric. Executat din beton armat, podul se remarcă prin formele sale unduite, tipice stilului anilor 1900, curentul szeceszió. Soluţia adoptată pentru arcul din beton armat al podului a reprezentat o premieră tehnică la vremea respectivă. La construcția sa au contribuit inginerul Gyözö Mihailich împreună cu arhitectul Albert Körössy.
Podul se află pe terenul fostei „Esplanade”, câmpia pe care până în anul 1892, când s-a renunţat la caracterul de fortăreață militară al cetăţii Timişoara, era interzis a se construi. Între anii 1734 şi 1868 această câmpie avea o lăţime de 948 m, întinzându-se de pe latura de vest a podului până în apropiere de actuala Piaţa Traian.
La est de pod începe actualul Bd. 3 August 1919, care constituie o adevărată „rezervaţie de arhitectură a anilor 1900”, pe tronsonul până la Piaţa Micloşi.
Palatul Neptun
Locație: Splaiul Nistrului 1
An finalizare construcție: 1914
Numele de “Neptun” provine de la faptul că edificiul a adăpostit multă vreme o baie publică de mari dimensiuni, care avea şi un bazin de înot (Baia Neptun, Hungária Fürdö). Iniţial clădirea trebuia să adăpostească o mare cafenea, la care însă s-a renunţat.
Faţada principală, orientată spre pod, este dominată de un amplu fronton cu forme unduite. Pe fronton, încadrat de o decoraţie în formă de ghirlandă geometrizată, se văd iniţialele arhitectului, L. S. Clădirea nu numai că a fost proiectată, dar ea a şi aparţinut arhitectului Székely. Acesta a fost arhitectul şef al oraşului începând din 1903 și a proiectat cele mai multe construcţii, dintre arhitecţii timişoreni ai acestei perioade.
Faţadele laterale sunt ritmate de semicoloane dorice pe două niveluri (la nivelul etajelor I şi II), susţinute pe console, iar sub marele fronton de pe faţada principală, ferestrele sunt încadrate de pilaştri ionici cu capitele plate.
Piața Traian
Locație: Piața Traian
An aprobare: 1744
A fost denumită iniţial Piața Principală din Fabric, trasată şi aprobată ca atare în anul 1744, aceasta fiind centrul cartierului „Fabricul Rascian”, adică a Fabricului ortodox.
Iniţial, piaţa era dominată de clădirea şi, mai ales, de turnul bisericii. Laturile de nord şi de sud erau formate din grădini. Latura de vest, spre Cetate, era ocupată de case parter, dispuse cu frontonul către stradă, ca în satele bănăţene de câmpie.
În sec.al XIX-lea au început să se construiască fronturi continue la stradă, construindu-se în grădinile dintre case. Apoi au apărut şi case cu etaj, iar către sfârşitul secolului au apărut şi case cu două etaje.
Turbinele / Microhidrocentrala Bega
Locație: str. Uzinei, str. F.Chopin
Anul construcției: 1909
Până în anul 1907 prin cartierul Fabric curgeau numeroase braţe de apă, alimentate fie din canalul principal Bega, fie din pârâile laterale Behela şi Suboleasa, alimentând roţile morilor de apă şi ale manufacturilor din Fabric, dar menținând foarte ridicat nivelul apei subterane, generând probleme cu igrasia în toate pivnițele. De asemenea, canalul prin care se aducea lemnul de construcţii şi pentru foc şi depozitul de lemne, amplasat între Fabric şi Cetate, împiedica dezvoltarea celor două cartiere şi unirea lor după demolarea fortificaţiilor.
Astfel, în 1902, inginerul şef al oraşului Emil Szilárd face proiectul de a se săpa un singur canal navigabil, cel actual, între Piaţa Petru Maior şi Pasarela dintre Parcuri. Canalul a fost executat împreună cu cele trei poduri din beton din Fabric, între 1907 şi 1910. Apa urma să fie concentrată la intrarea în cartierul Fabric pentru a acţiona turbinele hidrocentralei, furnizând energie electrică pentru funcționarea vehiculelor morii și pentru întregul oraș.
Aceasta a fost prima hidrocentrală realizată pe teritoriul actual al României, iar proiectul acesteia a fost realizat de către „arhitectul oraşului”, Székely. Unii cercetători consideră că ansamblul „Turbinelor” reprezintă cea mai valoroasă operă de arhitectură industrială în stilul anilor 1900 realizată la Timişoara.
Anul construcției: 1909
Până în anul 1907 prin cartierul Fabric curgeau numeroase braţe de apă, alimentate fie din canalul principal Bega, fie din pârâile laterale Behela şi Suboleasa, alimentând roţile morilor de apă şi ale manufacturilor din Fabric, dar menținând foarte ridicat nivelul apei subterane, generând probleme cu igrasia în toate pivnițele. De asemenea, canalul prin care se aducea lemnul de construcţii şi pentru foc şi depozitul de lemne, amplasat între Fabric şi Cetate, împiedica dezvoltarea celor două cartiere şi unirea lor după demolarea fortificaţiilor.
Astfel, în 1902, inginerul şef al oraşului Emil Szilárd face proiectul de a se săpa un singur canal navigabil, cel actual, între Piaţa Petru Maior şi Pasarela dintre Parcuri. Canalul a fost executat împreună cu cele trei poduri din beton din Fabric, între 1907 şi 1910. Apa urma să fie concentrată la intrarea în cartierul Fabric pentru a acţiona turbinele hidrocentralei, furnizând energie electrică pentru funcționarea vehiculelor morii și pentru întregul oraș.
Aceasta a fost prima hidrocentrală realizată pe teritoriul actual al României, iar proiectul acesteia a fost realizat de către „arhitectul oraşului”, Székely. Unii cercetători consideră că ansamblul „Turbinelor” reprezintă cea mai valoroasă operă de arhitectură industrială în stilul anilor 1900 realizată la Timişoara.
Biserica Ortodoxă Sfântul Gheorghe
Locație: Piața Traian 5
Anii construcției; 1745 – 1755
Biserica iniţială a avut probabil formele sobre ale barocului provincial austriac. Clădirea actuală este marcată de stilul clasicist, dezvoltat la Timişoara după anul 1800. Turnul, având forme caracteristice stilului eclectic clasicist, a fost supraînălţat, pentru că între timp apăruseră construcţii cu etaj în piaţă şi vechiul turn, mai scund, nu mai domina din punct de vedere plastic piaţa.
Frontoanele triunghiulare, care marchează partea superioară a faţadei principale spre piaţă, lateral faţă de turnul central, prezintă formele triunghiulare caracteristice arhitecturii clasiciste, dar laturile lor sunt întrerupte în dreapta şi stânga coamei, datorită alcătuirilor baroce.
Alături se află Casa Comunității Sârbe din Fabric (Str. Ion Mihalache 1). Clădirea este clădită în stil eclectic clasicist, similar curentului Second Empire, caracteristic mijlocului celei de a doua jumătăţi a sec. al XIX-lea.
Podul Dacilor
An hotărâre construcție: 1902
Cel de-al treilea pod a cărui construcție a fost hotărâtă în anul 1902 a fost podul de la piaţa de fân. S-a mai numit Széna-téri híd, Heuplatzbrücke şi mai e cunoscut drept podul de la Badea Cârţan, acesta făcând legătura de peste Bega cu Piața Badea Cârțan.
Construcția acestuia s-a încheiat în 1908, când s-a separat şi noua albie a râului Bega. Podul era traversat de două linii de tramvai pe care circulau şi vagoane de cale ferată care făceau diferite transporturi între gara de est şi mai multe fabrici şi ateliere din Fabric.
Acesta a fost demolat în 1988, iar un an mai târziu s-a construit cel actual, tot după proiectul inginerului Radu Marinov, nu s-au mai păstrat elementele arhitecturale care-l decorau pe cel vechi.